INTELECTUALII BASISTI in Dilema Veche

După ani de zile în care a lipsit dezbaterea ideologică în România, intelectualii basisti se plang în Dilema Veche că stânga copleşeşte dezbaterile şi este anti-piață şi anti-concurență. În realitate rarele comentarii „de stânga” îndeplinesc astăzi rolul pe care dreapta îl îndeplinea în anii 90:

1. să semnaleze şi să corecteze derapajele antidemocratice – în special derapajele preşedintelui. Disprețul pentru popor şi democrație al preşedintelui se manifestă în întreținerea unui climat hiperpolitizat în spațiul public, caracterizat de dezbinare, dezinformare, de menținerea unei majorități compusă din traseişti politici, recrutați prin numirea unor indivizi altădată considerați „indezirabili”, de utilizarea referendumului în scopuri electorale, încălcarea oricăror reguli de separare a puterilor în stat, propagandă jenantă la televiziunea publică, abuzuri ale Jandarmeriei.
2. să critice corupția din aparatul de stat care se manifestă în special în relația ei cu firme private şi multinaționale care căpuşează statul. Noțiunea că statul este corupt iar firmele private nu sunt corupte este fie o iluzie a anilor 90 fie o dezinformare continuă: ca să existe corupți la stat trebuie să existe multinaționale care să îi mituiască să vândă resursele statului pe degeaba. Ca să existe corupție în administrația locală trebuie să existe firmele asociaților politicienilor.
3. să vegheze ca cei de la putere să nu vândă pe nimic ce a mai rămas din proprietatea statului unor grupuri de interese, să nu îndatoreze statul şi mai mult şi să nu pericliteze mediul şi bunăstarea oamenilor.

Ce fac în schimb intelectualii de dreapta? Se apără unii pe alții încercând să îşi explice de ce sunt fluierați Patapievici sau Pora, adoptă stilul băşcălios al preşedintelui în propagandă preelectorală, ignoră derapajele antidemocratice şi proiectele controversate de la Roşia Montană şi Bârlad (gaze de şist-Chevron), proiectează imaginea corupției numai în ograda opoziției sau în companiile de stat, niciodată în mediul privat, susțin cu argumente ilare reaganiste business-urile de privatizare pe ultima sută de metri ale PD-L, ignoră creşterea alarmantă a gradului de îndatorare sub conducerea PD-L intoxicând populația despre cum va risipi stânga banii, folosesc mişto-urile intime din Dilema de altădată în elitisme în care îşi arată disprețul pentru oamenii de rând.