Criza economică ce a cuprins lumea începînd din 2008 a atins azi nivelul politic într-o manieră imperativă, iar România nu face excepţie. Privite, de o parte a spectrului ideologic, drept gesturi anarhiste marginale, iar de cealaltă parte, ca justa reclamare, de către cei mulţi, a dreptului la o viaţă demnă, manifestările populare recente pun sub semnul întrebării fundamentele şi consecinţele pe termen lung ale politicilor economice şi sociale actuale. O nouă abordare prinde contur, punînd faţă în faţă piaţa concurenţială şi economia bunurilor comune într-o democraţie reală.
Dominată, aproape 20 de ani după Revoluţie, de discursul lipsei de alternativă electorală şi, prin extensie, politică, tranziţia românească aşteaptă acum un răspuns al stîngii la necesitatea revendicării egalităţii drepturilor, egalităţii de şanse şi participării politice. O altă tranziţie, plurală, poate fi propusă de jos în sus. În România există mişcări şi iniţiative independente, iniţiative sindicale sau de activism social, care pot pune bazele unor viziuni şi practici politice diferite, care să revigoreze instituţiile economice, juridice, sociale şi culturale. Aceste viziuni şi practici trebuie să-şi găsească locul în dezbaterea publică şi în politica instituţională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu