Dilema intelectualilor lui Basescu

Ieşirea revizionistă a istoricului Traian Băsescu a fost comentată în fel şi chip, nu simt nevoia să mai adaug şi eu ceva la fondul problemei. Dar întreaga întâmplare permite şi o concluzie finală, ce merită trasă pentru că descrie un fenomen pe cât de penibil, pe atât de dăunător.
Peste noapte, intelectualii lui Bă­ses­cu, de la Bruxelles şi până în presa lo­­­cală, s-au simţit trădaţi şi au simţit ne­­­voia să reacţioneze cumva. Între cei mai mulţi dintre ei şi preşedintele iu­­­bit s-a săpat o prăpastie. Mulţi dintre aceşti oameni sunt monarhişti sau au o părere bună despre Casa Regală sau, pur şi simplu, au găsit timpul să ci­­­tească nişte cărţi de istorie. De aici un sentiment de jenă, pe alocuri chiar de indignare. Mulţi dintre ei sunt de dreap­­­ta şi chiar cred în valorile drep­tei. Şi iată că filozoful care a avut cu­ra­­jul să condamne comunismul după ce intraserăm deja în NATO do­ve­deş­­te păreri de neiertat. Să nu fie

Bă­ses­cu acel cavaler pe cal alb care lupta cu corupţia, cu neo şi cripto, cu ba­ro­nii şi judecătorii? Se prăbuşea o lume ...
De fapt, o asemenea lume nu a exis­tat niciodată decât în mintea acestor oameni. Cariera politică a lui Traian Băsescu a fost marcată mereu de un cameleonism perfect. El ia tot timpul culoarea cea mai favorabilă mo­men­tului electoral dat. Acum tră­im o ex­cepţie. Traian Băsescu nu mai can­­di­dează şi, ici şi colo, din când în când, îi putem zări şi culorile reale.

A fost de stânga un deceniu şi mai bi­ne, atât timp cât stânga reprezenta trei pătrimi din voturi. Era loc. Pe ur­mă a devenit, peste noapte, de dreapta. În aceeaşi perioadă a atras de par­tea lui o serie de intelectuali prin două me­tode simple: le-a cântat în strună sau le-a oferit poziţii onorante şi bine plă­tite în ţară şi în afară. Sau amân­două. S-a făcut a fi de-al lor. Iar ei, ca să sca­pe de duşmanul pesedist de moar­te, l-au crezut. Ori s-au autoconvins să-l creadă. Pentru că putea fi o armă elec­torală redutabilă. Histrionic, apt să joace perfect sinceritatea, Traian Bă­­sescu a fost în mintea acestor intelec­tuali arma secretă cu care pot în­vinge, în sfârşit, în bătălia cu stânga. În fapt, au reuşit să pună şi să susţină în fruntea ţării un personaj care ţopăie în cârciumi, face afirmaţii penibile în arena internaţională şi do­vedeşte judecăţi istorice de­za­r­mante. Băsescu i-a trădat pe "intelectuali" aşa cum şi-a trădat toţi tovarăşii de drum. Nu mai transcriu acum lista numelor cu pricina, am făcut-o de mai multe ori. Şi intelectualii au fost un fel de licurici. Pentru ei a reuşit, la un moment dat, să înveţe pe dinafa­ră şi titlul unui volum de Căr­tă­res­cu. Dar nu a izbutit niciodată să-şi nege esenţa. Băsescu e unul dintre cele mai ne­gre produse ale lumii împotriva că­rora "intelectualii" pretind că au lup­tat şi luptă.

Dacă din seducţie n-a mai rămas mare lucru, cum rămâne cu bacşişul politic? Vor renunţa acei "lideri de opinie", numiţi în funcţii mănoase, la salarii mari, maşini de serviciu şi bi­rouri prin capitale de lux? Sau vor con­tinua să-l reprezinte pe Băsescu şi băsescianismul său? Pentru că ei de asta sunt acolo unde sunt... Nu dau nici un pronostic. Vă las pe dumnea­voastră să faceţi pariuri.

ADRIAN NASTASE